Ultima barcă de salvare

Stau... stau pe gânduri,
Vremurile-s cam tulburi,
Galbene nisipuri trec prin sita timpului,
Din focul iubirii ies rotocoale de fum,
Îmi lipsește al fericirii superb parfum!

Te vreau iubite, te vreau!
Din cauza ta fumez și beau,
Apă chioară, cu sete beau,
Pagină după pagină dau
Din cartea pe care o citesc și stau,
Stau de vorbă cu inima-mi preabuna
De când începe săptămâna,
Până când se termină luna;

Nu mă las copleșită de tăcere,
Nici cotropită de himere,
Mă gândesc la fagurii cu miere,
La castanii și teii care s-au scuturat;
Odată am visat că Eros m-a condamnat
La închisoare, fără drept de eliberare.

Mi-e dor de tine și sufletul mă doare tare!
Vino iubite, distruge-mi ultimul zid de apărare,
Du-mă pe un țărm îndepărtat de mare
Să privim soarele când răsare ca o floare
Pe zarea plină de culoare!

Vreau să mă topesc încet ca o lumânare
În brațele-ți calde iubitoare,
Să uit de lacrimile-mi amare
Care-n oceanul dezamăgirii au căzut
Când de lângă mine
O clipă cât o eternitate ai dispărut.

Sper că știi ce-ai de făcut!
Ia ultima barcă de salvare,
Dă-mi mâna-ți salvatoare
Și hai să ne-avântăm în larg,
Promit că n-am să desfac
Nodul gros de la funia
Care leagă inima mea de inima ta!

Autor © Crisastemis
Din Volumul - Bagaje de suflet