Iubire binecuvântată

Îmi sunt cămările inimii pline
De iubire pentru tine,
Mă ridic din patu-mi rece ca dintre ruine
Când nu ești lângă mine.

În fiecare seară
Răsună în urechile-mi fine
Șoaptele-ți divine de amor,
Pe aripi de vise câteva minute zbor,
Cu tine-n gând urc și cobor
Cu Liftul Fericirii.

Îmi sunt pleoapele obosite
Din cauza nopților nedormite,
Zeci de pagini mâzgălite
Am aruncat pe geam
Când credeam că n-am să te mai văd.

În lume e prăpăd,
La mine-n suflet este primăvară
Când tragi pe sfoară timpul
Și treci râul repejor
Ca s-ajungi în al casei mele pridvor.

Nu pot să măsor iubirea ce ți-o port
Nici să o cântăresc,
Te doresc mai mult ca niciodată,
Ești ca o capodoperă de artă
De care nu-mi pot dezlipi ochii zglobii.

Îmi sunt zilele pustii
Când ești la mii de kilometri depărtare,
Sunt ca o mare zbuciumată,
Nici pescărușii nu mai înoată
În apele-mi albastre ca altădată.

Sunt liberă, nu mă simt împovărată
De-această iubire binecuvântată,
De n-ai fi tu, inima mi-ar fi îndurerată,
M-aș simți ca o locomotivă abandonată
Pe un peron de gară dezafectată.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Bagaje de suflet