Lacrimi albe

De ochii tăi mi-e tare dor în noapte
Când creierul meu străbate
În șapte minute jumătate
Un sfert de continent.

Din cer cad lacrimi albe intermitent
Peste un foc incandescent,
Timpul e indiferent, trece în zbor
Când îți scriu poeme de amor.

Visez cu ochii deschiși în continuare
Stele verzi, raze aurii de soare,
Speranțe îmbarcate în vapoare
Ce navighează pe a iubirii vastă mare.

Cu mintea-mi sclipitoare, mă strecor tiptil
Pe o poartă de intrare întredeschisă,
Bag o fisă într-un amărât tonomat
Dorind să ascult cântecul nostru preferat.

Plouă sacadat...
Sufletu-mi dansează pe un ritm turbat,
Spre tine-aș vrea imediat să pornesc,
Dar mă împleticesc
În amintirile care îmi răscolesc inima.

Imaginea ta mi-a rămas în cap,
Nu pot să mai scap de ea,
De fapt, nici nu aș vrea,
Căci te iubesc așa cum îmi iubesc viața.

M-am obișnuit să mă găsească dimineața
Tristă, obosită, cu mâna pe condei,
Bând cafea sau ceai de tei,
Suspinând, cu gândul la tine, la ochii tăi.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Bagaje de suflet