Cărările iubirii noastre

Mai știi cum dansam desculți prin ploaie,
Când vântul puternic nu putea să stingă
A iubirii noastre vâlvătaie?
Ca doi copii ne bucuram
Când apărea curcubeul,
Zâmbetul tău mă făcea să zbor
Pe aripi de vise și de dor
Ca în pagini de povești;

Mereu îmi spuneai că mă iubești,
Îți amintești? Eu îți spuneam că te ador;
Cu tine, drag călător,
Am parcurs mile întregi
N-am mai ținut cont de reguli, de legi,
Pe poteci luminate împreună am mers,
Aveam același sens în viață.

De ultima speranță ne-am agățat
Doar când a fost nevoie
Să trecem de fiecare metru pătrat
de pământ
Pe care creșteau mărăcini,
Ca doi eroi, străini de tot ce ține de ură,
Am luptat cu lumea toată
Pentru iubirea noastră fără măsură.

Ți-aduci aminte
Când te-am sărutat prima dat' pe gură?
Întreaga natură s-a bucurat,
Soarele ne-a mângâiat pe creștet,
Zarea s-a înseninat dintr-o dat'
Și nu a mai plouat decât cu fericire
de atunci.

Lungi și netede 

sunt cărările iubirii noastre,
Prin nouă ceruri albastre plutim
când ne dorim,
În fiecare zi ne făurim idealuri noi,
Întotdeauna împărțim totul la doi.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Bagaje de suflet