Fărâme de Infinit

A dispărut marea de tăcere dintre noi,
A rămas liniuța de unire
Care ne ține pe-amândoi strâns legați, Conectați, subjucați iubirii;
Când nuferii au înflorit, într-o clipă ai venit
În povestea-mi minunată fără de sfârșit
Cu câteva fărâme de Infinit în buzunare
Și cu o mulțime de raze de soare
În sufletu-ți frumos și mare;
Tristețea a dispărut în zare ca o boare
Când ai strigat în gura mare
Că mă iubești cu patimă, cu disperare.
Eu te iubesc până dincolo de stele
Iubirea vieții mele! Secundele îmi par ore
Când nu ești în preajma mea,
Zilele îmi par ani când ești plecat departe,
Nu în țările învecinate... !
Te voi iubi o eternitate 

la intensitate maximă
Ca pe o cratimă de care nu mă pot lipsi
În niciuna din ale mele unice poezii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Bagaje de suflet