Aproape de Paradis

Când noaptea vine,
mi se face dor de tine,
Aș vrea să vii la mine
fără să-mi dai de știre,
Să te acopăr cu iubire,
Să te dezbrac de nefericire
și de tăcere,
Să îți ofer nu doar o mângâiere,
ci o droaie,
Ca să nu mai fii ca trestia
care se-ndoaie
Când bate vântul.

Mi-ar plăcea
să stăm mai des la taclale,
Să-ți spun nu vorbe goale
Care nu fac nici măcar două parale,
Ci vorbe pline de duioșie
Căci simt că ți-e pustie inima
Și nu mai știi ce să faci cu viața ta.

De-ai apărea în fața mea,
M-aș bucura ca un copil,
Te-aș strânge în brațe cu putere,
Nu te-aș mai lăsa să pleci
De lângă mine în veci,
Ți-aș da zeci de sărutări,
Te-aș învăța din nou să speri,
Să nu renunți la ce-ți dorești.

Știu că mă iubești,
Totuși, ți-e teamă să recunoști,
Preferi să-ți osândești sufletul,
Ego-ul nu te lasă să dai
prea mult din casă;
Dar inima-mi frumoasă e bună tare,
Eu sunt destul de răbdătoare,
Am să te-aștept în fiecare zi
cu sau fără soare,
Dincolo de hotare, la umbra unui vis,
Aproape de Paradis.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Bagaje de suflet